Facebook Twitter
Portada > Literatura universal en català > Romanès > Ioan Es. Pop > 1.com un amarg i gran ocell marí,

1.ca o amară, mare pasăre marină,

nenorocul plutește peste căminele de nefamiliști

din strada otețului 15.

aici nu stau decât doar cei ca noi. aici

viața se bea și moartea se uită.

și nu se știe niciodată cine pe cine, cine cu

cine și când și la ce.

doar vântul aduce uneori miros de fum și zgomot de arme

dinspre câmpiile catalaunice.

când urci la noi, amice, ai grijă: la ușă o să te întâmpine pă-

duchele de san josé. e paznic aici, o să ți se gudure la

picioare, o să-ți zică dă-mi nene cinci lei să trec apa, ușa

e-nchisă, ăștia mă lasă tot timpul afară, m-au întemnițat afară.

tu nu-l crede, amice, tu nu știi, a venit ieri administratorul

l-a făcut șef peste tot palierul, el este cel care cârmuiește acum

camera asta, corabia asta blestemată de sub care apele s-au tras

și a rămas încremenită aici, la etajul trei.

deci plătește-i, amice, el e cârmaciul, se clatină mereu

ca-n vechime când vasul sălta peste ape.

iar dacă-njură ascultă-l cucernic: el când înjură

se roagă. așa cum fac toți aici.

așa ai să faci și tu curând.

aici nu stau decât doar cei ca noi.

aici viața se bea și moartea se uită.

numai în rare clipe de căință și credință, noaptea,

zidurile se subțiază, se alungesc, se înalță

cu un giulgiu tremurător îmbrăcat de un trup nelumesc.

dar nu se trezește nimeni și dimineața căminul e iar o

cămașă boțită din buzunarele căreia ieșim numai noi și atât

numai noi și atât.

aici nu stau decât doar cei ca noi.

aici viața se bea și moartea se uită.

Ioan Es. Pop,
Amb el suport de: